Ai simtit vreodata ca te suforci? Ca ai un nod in gat ce te face sa deschizi larg gura si sa tragi hotarat aer in piept dar totusi sa nu poti respira? Mda, stiu.Si eu.Azi e una dintre acele zile.Am atat de multe ganduri in cap incat nu stiu pe care sa il astern primul.Ca sa ne intelegem clar: nu am vreo stare depresiva.Ci doar sufocanta.
Ma sufoca societatea,oamenii.Ce dracu' se intampla de ceva vreme? Unde suntem si unde vrem sa ajungem? Ne dorim,aparent,lucruri frumoase dar facem numai cacaturi ca sa ne atingem scopul. Ne ascundem in spatele diplomatiei, a zambetelor sau a intenstiilor bune doar ca sa parem oameni ok atunci cand,defapt,calcam in picioare tot ca sa ne fie noua bine. Daca intalnesti un om asumat, real si sincer ai tentinta de a spune ca e nebun sau badaran.Lipsit de educatie ca nu stie sa fie diplomat.
Hai sa clarificam ceva.Noi astia muritorii de zi cu zi nu trebuie sa fim diplomati!Nu suntem nici vreo persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state si nici nu ar trebui sa ajungem in situatii in care trebuie sa avem o anumita atitudine doar pentru a ne atinge scopurile pentru ca asta ne face din start falsi. Eu cand aud de cea diplomatie ma apuca nervii. Cum clar mult prea putini dintre noi avem functii ce sa ne ceara aceasta atitudine societatea ne indeamna sa fim falsi! Si noi ajungem sa admiram falsitatea ce o imbracam in hainele elegante ale "diplomatie". Va este frica sa fiti cine sunteti si sa spuneti ce ganditi ca de...nu suntem diplmati. Confundam diplomatia cu educatia.Daca vrei sa ii spui unui om ca e prost o poti face si cu educatie, maniere.Asta daca ai acea urma infima de educatie sau inteligenta. Daca nu.....alegi sa fii diplomat! Bai, aplica diplomatia in aria profesionala si asumarea cu bun-simt in viata de zi cu zi.Crede-ma ca este un sentiment minunat sa poti exprima ce iti trece prin minte si sa nu ai calusul diplomatiei in gura.
Stiu,oamenii se supara daca le spui ce crezi si nu ce vor ei sa auda. Asa si? Deodata am devenit o societate de sensibili dar in realitatea suntem mai rau decat hienele infometate. Te intreaba nevasta-ta daca e grasa? Spune-i dracului pe un ton normal ca se vad cele 5-6 kilograme puse de sarbatori! Nu, alegi sa zambesti si sa ii spui ca e minunata doar ca sa nu risti vreo scriza dar tie iti curg balele cand o vezi pe vecina de la 8. Esti ipocrit neasumat nu vreun inteligent ce a descoperit diplomatia. Te suna o tipa cu care ai mai iesit pe la niste cafele acum o suta de ani si te invita la nunta ei.Pfff, te si vezi cu ea de cel putin 2 ori pe saptamana intamplator si va povestiti nimicuri dar na, asa sunt fetele si pare o tipa ok.Nu ai chef de cheltuieli si nici nu intelegi prea bine de ce te-a invitat tocmai pe tine.Vrea bani la dar nu ca moare de dragul tau. Clar nu vrei sa mergi si atunci incepi "dansul" diplomatiei: ba ca e racit copilul, ba ca e sotul plecat,ti-a murit vreo ruda sau nu esti in localitate.Penibil! Aia stie ca minti, tu stii ca minti dar suntem diplomati ca sa " nu se supere" cineva.De parca daca s-ar supara viata ta "e pustiu".A ajuns sa ti se para ca esti nesimtita daca spui simplu :"Nu pot ajunge dar multumesc pentru invitatie". Fara alte detalii. Oricum pe nimeni nu intereseaza motivele tale reale sau nu.Scopul lor e altul. Dar uite asa de dragul "diplomatiei" tu te prostiuezi zi de zi ca sa pastrezi niste aparente sociale si eventual niste legaturi oricum inexistente.
As mai avea cateva exemple clasice in care minciuna,falsitatea,neasumarea propriilor gandiri sau trairi capata masca sclipitoare a diplomatiei.Spui omului ce vrea sa auda si crezi ca il face sa se simta bine. Si ne miram de ce de mai bine de doua decenii tara asta are conducatorii de care va plangeti.Primiti ce oferiti:diplomatie!
Suntem o societate lipsita de asumarea propriei identitati. Te indragostesti? Nu, cauti ceva dupa o lista anume, iti place, te bucuri de cat tine si apoi esti diplomat si,desi nu mai vrei acea relatie ca ai gasit pe cineva cu ceva mai multe puncte de pe vestita ta lista calitati necesare,alegi sa pledezi in femeia/barbatul educat si usor indecis ce lasa lucrurile sa se duca de la sine ca na....esti diplomat, baiat/fata buna si nu vrei sa te vada lumea ca pe ultimul nenorocit. Pfff, bat-o vina de diplomatie.E atat de usor sa nu ne asumam nimic. E comod si da bine.
Am ales sa nu confund diplomatia cu educatia, sa vorbesc, sa imi asum ce gandesc si simt pentru ca imi place libertatea.Nu nodul asta din gat pe care il simt de fiecare data cand societatea ma obliga sa fiu diplomat. Ma simt ingradit, ca la puscarie. Aleg sa evadez si sa nu mai dau 2 bani pe oamenii astia perfecti ai societatii ce nu accepta ca si ei pot gresi,ca nimeni nu e perfect si ca defapt ce trebuie cautat la un om sunt defectele si nu calitatile.Astea sunt esenta omului si ele se accentueaza in situatiile critice ale vietii.
Poate sa para ciudat dar uite, iti promit, ca despre asta am sa scriu in urmatorul articol.
Pana atunci, te rog, hai sa fim normali, educati si liberi. Lasa diplomatia pentru oamenii slabi ce cred ca totul e in aparente.
Ies sa iau aer. Pana data viitoare gandeste-te si daca parerea ta e nuantata fata de a mea crede-ma ca mi-ar placea teribil sa o aud. Iti stau la dispozitie cu o dorinta arzatoare de a cunoaste si dincolo de mine.