CE CAUTAM?

 CALITATI SAU DEFECTE?

Introduceți textul aici...

In ultimii 2 ani de zile m-au facut sa realizez ca unele aspecte cu care suntem "programati" inca de mici nu sunt tocmai corect asezate in piramida noastra morala si emotioanala.

Parintii, inca din pruncie,angajatorul,societatea sau partenerul de viata ne cauta atent calitatile. Ca pe niste caracteristici standard pe care trebuie.In mare sunt aceleasi. Difera cateva aspecte ce se modifica in functe de preferintele sau mai corect spus nevoile fiecarui cautator in parte.

Ne nastem ca o coala aproape goala.Cu doar cateva semne fine trasate de varful unui creion numit individualitate. Incet,incet parintii,bunicii,societatea,religia,scoala incep sa ne deseneze coala pana aceasta prinde un contur clar in ochii lor. Conturul clar al calitatilor si defectelor noastre.Cum stim noi ca si copii ca incapatanarea e defect sau calitate?Ni se spune, ni se induce o anumita idee iar noi o folosim ca si etalon toata viata.Cand cautam un partener de viata scoatem coala noastra si in functie de ea cautam o coala asemanatoare sau ce arata un plus indreptul caracteristicilor ce la noi arata cu minus. Si asa credem ca ne indragostim....ba chiar ca iubim....ca am gasit sufletul pereche.Trec anii, indragosteala trece si ne dam seama ca nu ne mai iubim partenerul pentru ca are o gramada de lipsuri, defecte.Consideram ca nu mai suntem compatibili. Ei, treaba asta pe mine ma termina psihic. Ma depaseste si am sa explic de ce intr-un alt articol. Unde si de ce dispare dragostea. Evident din umila mea parere.Dar sa revenim la sibiectul nostru:calitati si defecte.

Devenim preocupati sa ne dezvoltam si sa ne etalam calitatile.Vrem sa lasam o impresie buna tuturor.Dupa parerea mea este un drum alunecos ce foarte usor ne poate arunca in latura falsitatii. Cati dintre voi nu ati mintit la un interviu?Cati nu v-ati asumat in fata persoanei iubite anumite placeri sau preferinte din dorinta de ii fi pe plac?De cate ori ati ascuns unele "apucaturi" in fata parintilor de firca sa nu ii dezamagiti? De unde vine dorinta asta spre perfectiune? Am capatat cu totii o abilitate de invidiat in a ne ascunde defectele deoarece societatea, familia, partenerii,prietenii ne blameaza pentru ele.Cautam in mod inconstient sa ni se valideze calitatile.

In dragoste nu mai cred de mult in cautarea calitatilor.Este atat de inselatoare aceasta etapa!Hai sa va povestec o intamplare ca sa ma pot face inteles mai bine.

Acum multi ani mi-am cunoscut sufletul pereche.Cel putin asa credeam.Avea tot: frumusete,cunostinte,empatie,loc de munca,vocabular,familie buna,glume,zambete.Poate ceva aroganta si incapanatare dar asta nu m-a deranjat.Eram in culmea fericirii.Am simtit iubirea,amandoi,unul pentru celalalt ani de zile. Usor,usor rutina s-a instalat si fiecare a inceput sa devina comod.In relatie si in atitudine. Astfel defectele au iesit si ele la suprafata si au inceput sa deranjeze.Sa creeze confuzie intre imaginea ce o aveam si imaginea ce o vedeam. Erau cumva la poli opusi.Din sentimentul "nu inteleg" si o comunicare blocata s-au nascut frustrari.Vedeam ceva ce nu mi-as fi dorit in viata mea, un om cu care nu m-as mai fi vazut la adanci batraneti.Binenteles ca lucrurile au fost,cel mai probabil,identice si in "tabara" cealalta.De aici un bulgare mare de zapada s-a format si s-a rostogolit cu trecerea timpului, a anilor pana amandoi ne-am simtit sufocati intr-o relatie in care devenisem straini,neintelesi,lipsiti de iubire. S-a terminat dureros pentru mine,cu dezamagire si un puternic gust amar. Priveam in urma si aveam impresia ca am cunscut 2 oameni diferiti,total opusi.Il iubeam pe primul dintre ei si ma agatam de imaginea lui de fiecare data cand al doilea om iesea la iveala.Am plutit intr-o deriva ani de zile pana am realizat ca,defapt,era unul si acelasi om.Diferenta o faceau tipul de sentimente ce ma priveau si  dorinta de a-si arata sau nu calitatile.

Asa ca am schimbat "tactica". Acum prefer sa imi arat defectele si vreau sa cunosc in primul rand defectele celuilalt.Asa amandoi vom stii daca peste ani vom reusi sa traim unul cu celalalt indiferent de numarul calitatilor pe care le avem.

Ai sa spui, stiu, ca asa nu crezi ca se va mai apropia cineva de tine. Toti cauta perfectiunea. Da, asa e. Asta cauta societatea.Toata societatea. Dar asta nu inseamna decat ca se prelungeste momentul cand vei cunoaste suferinta sau dezamagirea. Un om ce va trece peste defectele tale este un om ce te va  iubi pe tine ca OM nu pe tine ca si lista de calitati ce ii umple lui unele necesitati. Iar cand vei inceta sa mai faci asta te va parasi pentru o alta persoana ce are o noua calitate necesara in lista lui.Defectele tale sunt in egala masura parte din tine asa cum sunt si defectele.Tu esti TU si ai nevoie de un om ce te accepta sau te iubeste asa cum esti!Ai curajul sa te simti liber aratandu-ti minunata personalitate.Crede-ma ca asa vei invata sa TE iubesti si doar asa te va iubi cineva cu adevarat!

Dragostea este la inceput,iubirea este cea ce tine doi oameni impreuna.